Colinde

Colo sus şi mai în sus
		Colindăm Doamne, Colind
La porţile raiului
Este-o dalbă mănăstire.
Şi-ntrânsa cine şade?
Şade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-aşa-i zicea: (/ Maica Sfântă-l legăna / Şi din gură-i cuvânta)
"Taci pruncule, nu mai plânge,
Că maica ţie-ţi va da
Două mere, două pere
Să mi te joci tu cu ele
Şi cheile raiului,
Raiul sfânt să-l stăpâneşti,
Pământul să-l moşteneşti,
Pe noi să ne mântuieşti".

Ceastă seară-i seară mare,
		O, Domnul
Tocmai seara de Crăciun,
S-a născut şi Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ
Mititel înfăşăcel,
În scutec de bumbăcel,
Faşă de mătase albă,
Leagăn de mătase dalbă.
Dar în leagăn cine şade?
Fiul sfânt, el adormit
Iar Maica Sfântă Maria
Poale sfinte răsucite
Ea din poale l-a luat,
Sus la plai l-a ridicat,
Când a fost la vârf de plai
Puse jos şi odihni
Şi din grai aşa grăi:
"Uite maică jos la ţară
Nici nu ninge, nici nu plouă
Nici nu-i dalbă de pământ,
Dar nici ninge, dar nici plouă
Dar nici dalbă de pământ

Nici nu vin cum au venit
Vin ca porcii-ngrămădind,
Cu Dumnezeu s-au întâlnit
În suliţe l-au luat,
Sus la plai l-au ridicat

Şi-n paloşe l-au tăiat
		O, Domnul
Pentru mândra de colindă

De la noi de la vreo doi
		O, Domnului

Domn de-al meu
Mai vârtos
De la Hristos

Jone murgu-şi potcoveşte,
		Jonelui bono
Azi e mare sărbătoare
E Sfânta Duminecară,
Maică-sa prin sat trebară
Mai Ioane, Sfinte Ioane,
Dar tu gându' ce l-ai pusu
Pus-ai gând de privegheatu,
Cel mai mare de-nsuratu.
Dar io maică în cohiră
Când Dumnezeu porunciră
Sus în vârful muntelui,
Sub poalele bradului
Este-un leu de câine rău.
Pus-ai gându' să-l săgete.
Leu-ndată se sculară
Şi din grai aşa grăiară:
Nu mă voinic săgetară,
Mai bin' leagă-mă-n cureară
Şi mă du pe ulicioară,
Pe uliţa grecilor
Tot în cinstea fetelor
Şi-n ciuda nevestelor,
Pe tine căci te-or vedeară
Pe tin' toţi te-or lăudară,
Pe tin' şi pe maică-tară
Ce băiat a fost băiatu'
Ce ducea leul legatu,
E legat nevătămatu
Şi-n curea neagră băgatu,
Şi-n curea neagră legatu.

Viflaime, Viflaime
Cum de n-ai primit în tine
Pe Fecioara Maria
Să nască pe Mesia [bis]

N-ai primit tu Viflaime
În casele tale bune,
Să-i dai un pic de sălaş
Celui mai sfânt copilaş.

N-ai ştiut tu Viflaime
Cu câtă dragoste vine
Cea mai sfântă-ntre fecioare,
A Domnului născătoare

Pat moale şi scutece
I-au dăruit vitele,
Lumină i-a oferit
O stea de la răsărit

Peştera cea-ntunecoasă
A fost a Domnului casă
La venirea sa în lume,
Din vina ta Viflaime

Cetiniţa, cetioară dragă,
Cetiniţă, cetioară dragă.

Cine coasă la fereastră
O coroană prea frumoasa?
Este maica lui Hristos,
Mesia, chip luminos.

Coroană de îngeraş
Pentru Isus copilaş,
Coroană de trandafiri,
Ce aveau să fie spini.

Vai tu, maică, nici visezi
Cum o să te întristezi.
Coroană de trandafiri
Va fi numai pătimiri

Cetiniţa, cetioară dragă,
Cetiniţă, cetioară dragă.

Pleacă Leana la fântână,
		Dăliana-i fată dalbă
Cu două cârcege-n mână.
Găsi apa tulburată,
De voinici înconjurată.
"Voi voinici, voi vânători,
Ce cătaţi aicea-n zori?"
"Noi pe tine te căutăm
Şi cu drag îţi închinăm"
La mulţi ani cu sănătate
Să aveţi parte de toate.

Doamne, ler Domnului Doamne
Ia ieşiţi boieri afară
		Doamne, ler Domnului Doamne
De vedeţi ce să coboară.
Să scoboară două flori,
Da' nu-s flori că-s frăţiori,
Da' îi Ion şi Văsălie,
Să întorc de la robie.
Maică-sa când îi vedea
Caii-n grajd ea îi băga
Vin roşu să be` le da.

Pogorât-a, pogorât
		La mulţi ani cu bine
Dumnezeu pe-acest pământ,
În mijlocul satului
La casa bogatului

"Bună sara, om bogat.
Gata-i cina de cinat?"
"Gata-i, gata, nu-i de voi,
Că-i de oameni mai ca noi" (/ Că îi de boieri ca noi)

Dumnezeu s-o mâniat
Şi de-acolo o plecat
La marginea satului
La casa săracului.

"Bună sara, om sărac,
Gata-i cina de cinat?"
"Gata-i, gata, -i puţinea
Pofteşte şi dumneata la ea"

Dumnezeu s-o bucurat
La masă s-o aşezat

Din care pâine tăia
Domnul la loc o creştea,
Din care pahar bea,
Domnul la loc îl umplea

Şi-aşa o lăsat Dumnezeu
Să colind tot neamul meu,
Şi-aşa o lăsat Precesta
Să colind toată lumea.

Înaintea cestor curţi
Sunt tri rânduri de pomuţi.
Şi-naintea pomilor
Şade Doamna curţilor
C-un pahar galbăn în mână,
Tăt închină şi suschină.
Pă toarta păharului
Scrisă-i raza soarelui,
Pă fundu' păharului
Scrisu-i spicul grâului,
De unde ţâne cu mâna
Scrisă-i luna şi lumina.

Jur în jur de-această masă
Este-o masă de mătasă
		Oi, lerui Doamne
Dar la masă cine şade

Şade Domnul Dumnezeu
Cu doi sfinţi în jurul său
		Oi, lerui Doamne
Al doilea colţ de masă

Şade Pătru, sfânt Sânpetru
Ş-al treilea colţ de masă
Şade Ion, Sântion

Ş-al patrulea colţ de masă
Şade şi jupânul gazdă
Tot închină c-un pahar

C-un pahar galbin de ceară.
Din fundu' paharului
Strigă spicul grâului

"Io pe unde mă rodesc
Toată lumea-o-mbogăţesc"
Din creasta paharului

Strigă viţa vinului
"Io pe unde mă ivesc
Toată lumea-o-nveselesc"

Din toarta paharului
Strigă floarea soarelui
"Io pe unde mă rodesc

Toată lumea-o-ncălzesc"
Din buza paharului
Strigă floarea mirului

"Io pe unde mă rodesc
Toată lumea-ncreştinesc"
Rămâi gazdă sănătoasă

Ca colinda de frumoasă,
Tu găzdoaie, vesel, bun
C-ai ajuns sfântul Crăciun

Colo-n deal, după deal
		Florile dalbe
Răsărit-a sfântul soare,
Şi acela nu-i sfânt soare
Da-i o monăstire mare.
Nouă uşi, nouă altare.
Da' într-însa cine şade?
Măicuţa cu fiu în braţe.
Taci fiule, nu mai plânge
Că eu ştiu ce ţi-oi da ţie,
Nouă stele-ncornorate
Cu topoare-nconjurate,
Două mere roşioare,
Cheiţele raiului,
Scaunul judeţului,
Lumina botezului
La Ispas
Un boţ de caş,
Pe părete păun verde,
Pe portiţă rânduniţă

Printre meri şi printre peri
Plimbă-mi-se mari boieri,
Mari boieri cu cai bălţaţi
Cu călţuni împintenaţi,
Cai cu frâne de argint,
Cu poclăzi până-n pământ,
Plimbă-se, alintă-se,
Între ei intreabă-se:
Unde-i ciuta ciutelor,
Frumoasa frumoaselor,
Rumeneala zorilor,
Podoaba crăieselor?
Cu arcu' să o vână,
Cu cununi s-o-ncununăm,
Cununii de cununie
Lui Vodă dalbă soţie.

La cea casă colo-n vale [bis]
		Măi Crăciune, măi

Fac fetele şezătoare

Tăte torc, tăte-nşirează
Numa' una lăcrimează

Fata mamii di ce plângi?

Da' cum focu' nu m-oi plânge

M-o cerut fecior de crai
N-ai vrut mamă să mă dai

O fată la-mpărătie
Vede haine ş-avuţie

O fată la-mpărăteasă
Vede haine de mătasă

La curte la Ţiligrad
		Ziurel de ziua
Este-un fecior de-mpărat
Tot roagă pă maică-sa
Să-i deie pă soru-sa
Dragul mamii, eu ţi-oi da
Când mie face-mi-i
Pod de-aramă păstă vamă,
Pod de-argint păstă pământ.
El acele le-o cătat,
Şi-n biseric-o intrat.
Biseric-o tremurat
Icoanele-o lăcrimat.
Iconiţa Precestii
Din fundu' bisericii,
Ea din grai aşa grăie
"Nu eşti popă cu dreptate
Să cununi soră cu frate
Sus îi Dumnezău, te-a bate"

Fiică dalbă de-mpărat
	Lumnioară, ochii-s negri
Dimineaţă s-o sculat

Faţa dalbă şi-o spălat
La fântân-o alergat

La fântână la făjet
Unde curge apa-ncet

Şi-mprejur p-ângă fântână
Sunt feciori de-a ei măsură

Ea-n fântână s-o-aplecat
Junii la ea s-o ţâpat

Inelu' i l-o luat
Inelu' i l-o luat

Adă june inelu'
Putrăzâu-ai ca măru'

Rujini-ai ca ghieru'
Rujini-ai ca ghieru'

Ca ghieruţu plugului
În postul Crăciunului.